Test Drive: Mazda MX-5 SKYACTIV. Când toată lumea-i cu ochii pe tine
De Redactor AE | 20 Iunie, 2016
Am tot aşteptat zilele însorite pentru a publica acest test-drive spontan cu cel mai nou model de Mazda MX-5, însă, după cum puteţi vedea, vremea de afară este prea imprevizibilă pentru a te bucura de o decapotabilă de excepţie. Rămaşi fără prea multe opţiuni, am decis că nu este cazul să mai tărăgănăm evenimentul şi să trecem la treabă.
Despre Mazda MX-5, roadsterul japonez cu inimă fierbinte, pot fi scrise opere literare întregi iar unii vor încerca să spună că există chiar şi legende. Ei bine, există şi o fărâmitură de adevăr şi fie că ai aflat despre Miata din jocul video NFS Underground, sau erai deja pasionat de aceasta de mai devreme, cert este că nimeni nu poate trece indiferent pe lângă maşinuţa din imagini. Emixcinci-ul este extrem de popular în rândul pasionaţilor de cultura auto şi pe bună dreptate are un loc aparte în această imensă industrie.
Lansat la începutul anilor 90, Mazda MX-5 se prezenta ca un roadster inofensiv, cu un design drăguţ, modest, cu faruri escamotabile (mă simt nostalgic) şi un motor micuţ, dar care iată că a reuşit să se impună ca un automobil cu mult caracter. Pentru a-şi consolida mai bine poziţiile, inginerii Mazda au lucrat la maxim caroseria maşinii, reducând masa totală sub pragul celor 1.000 de kilograme, iar pentru mai mult fun, au inclus la alegere două unităţi pe benzină, ambele în patru cilindri, care să livreze toată puterea maximă, roţilor punţii spate. Pe atunci Mazda Miata, putea fi echipată cu un motoraş de 1.6 litri şi 115 cai putere, sau unul de 1.8 litri capabil să livreze între 128 şi 133 cai putere, în dependenţă de anul producţiei.
De-a lungul timpului, au fost lansate trei generaţii de MX-5, iar în urmă cu un an a debutat şi cea de-a patra. Este model pe care l-am testat şi noi, absolut întâmplător şi dintr-o singură răsuflare. Iată deci, cu ce impresii ne-am ales.
Într-o zi cu soare, am fost telefonat şi întrebat dacă nu vreau să fac o probă cu MX-5-ul. Fără să stau prea mult pe gânduri, am zis că trebuie să încerc neapărat şi din specialităţile bucătăriei japoneze. La scurt timp, aveam în faţa ochilor (în faţa oficiului), un roadster înflăcărat, cu un chip diabolic şi o culoare pe măsură. Şi era fierbinte soarele, la fel ca motorul, asfaltul şi anvelopele!
Clasic, aveam la dispoziţie un motor cu patru cilindri şi un volum de 2.0 litri care livrează în jur de 160 de CP roţilor punţii spate, cutia manuală cu şase trepte, dar şi volanul tapiţat cu piele. Acestea erau singurele instrumente de care aveam nevoie pentru a-mi asigura o zi cât frumoasă, motiv pentru care am plecat rapid, să explorăm oraşul şi împrejurimile acestuia.
Primile impresii. La exterior arată bine, mai bine decât în poze, pe când la interior lucrurile stau puţin cam...invers. Se priveşte bine dar lipseşte cu desăvârşire calitatea. Mai ales că, roadsterul nostru costă peste 24.000 de euro cu toate dotările incluse care sunt multe la număr, dacă studiezi broşura, dar aproape insesizabile atunci când te afli la volan. Un sistem multimedia întârziat şi confuz, geamuri electrice cu butoane limitate pe poziţii, lipsa compartimentului pentru mănuşi sunt doar câteva dintre elementele care au reuşit să-mi ştirbească din plăcerea de a conduce.
Mazda MX-5 a devenit populară graţie senzaţiilor trăite la volan, mai mult decât pentru design sau inovaţii. Iată de ce, nu ai nevoie de sumedenia de opţionale într-un asemenea roadster. Partea proastă însă, este că acestea vin automat la pachet cu unitatea de 2.0 litri. Deci nu ai cum să te alegi cu un mini-drift-car fără să plăteşti şi pe chinezăriile incluse aici. Am conectat telefonul prin usb la sistemul multimedia şi "s-a dus" automat în galeria de poze unde aveam şi imagini video, pe care le-a pornit automat (nu muzică ci video), iată asta numesc eu chinezărie.
Ok, mi-am zis că nu am nevoie de muzică, mă mulţumesc şi cu radio. Am încercat astfel să mă concentrez pe ceea ce îmi poate oferi cu adevărat maşina. Decuplez sistemul antiderapaj, bag prima treaptă, ceva mai multe turaţii decât recomandă medicul şi hai să înceapă distracţia! Rapid trec în a doua treaptă, a treia şi la a patra deja se simte că nu mai accelerezi cu atâta forţă. Din păcate, rezervele motorului de 160 cai putere se epuizează rapid, însă fiecare start de la semafor este mai bun decât o cafea. Te revigorează într-un fel aparte, îţi ridică tonusul şi îţi garantează satisfacţia tradusă printr-un zâmbet larg pe faţă. Chiar dacă nu eşti împins brutal în scaune şi nu ai decât 200 Nm de cuplu motor la pedală, totuşi MX-5-ul îşi merită titlul de cel mai îndrăgit şi mai vândut roadster din lume (din segmentul său). Aici trebuie pomenit diferenţialul cu alunecare limitată şi frânei de mână amplasate strategic pe partea dreaptă a tunelului central, foarte comodă în utilizare şi eficientă de altfel, if you know what I mean?!
După cum spuneam mai devreme, a fost un test drive spontan şi unul scurt, pentru că nu am reuşit să ne plictisim de micuţul sportcar. Mazda MX-5 m-a impresionat prin echilibrul său fantastic şi caracterul jucăuş, însă imaginea i-a fost alterată de preţul piperat şi zgârcenia niponilor la calitatea materialelor utilizate. Sunt şi alte momente cum ar fi sistemul audio BOSE (ineficient), sistemul de infotainment înapoiat, lipsa butonului pentru deschiderea portbagajului (ori eu nu l-am putut găsi), podeaua care se înfierbântă sau vibraţiile resimţite la nivelul levierului cutiei de viteze, care sincer m-au dezamăgit. Compensează însă roadsterul japonezilor cu un design armonios, fun factor incontestabil şi o suspensie excelentă pentru care gropile din capitală nu sunt o problemă nici dacă eşti încălţat cu jante de R17.
