De ce 30 de ani în urmă automobilele aveau oglinda retrovizorie a pasagerului diferită?

Probabil majoritatea din voi, nu odată au observat privind un automobil mai vechi de producție germană, că oglinda din partea pasagerului difera ca formă și dimensiuni de cea a șoferului. Dacă v-ați întrebat care este faza și încă nu ați găsit un răspuns sau o explicație acestui fenomen, redacția AutoExpert se grăbește să vă explice totul în cele ce urmează.

Oglinzile retrovizoare de forme și dimensiuni diferite folosite în anii 1980 și 1990, par in zilele noastre un fenomen inexplicabil și poate chiar lipsit de sens, care doar adaugă o disonanță în designul automobilului. Aceste oglinzi erau folosite de producătorii germani Mercedes-Benz, BMW și Audi, iar unii zic că le-au văzut chiar și pe modelele Opel. Atunci oglinda retrovizoare din partea pasagerului nu era doar mai scurtă dar și mai înaltă decât cea folosită de șofer.

Mulți se vor gândi că nemții conservativi, au decis prin această metodă să economisească material și respectiv bani, însă nu este adevărat. De fapt totul este mult mai simplu și logic. Străzile orașelor europene, în special al celor vechi sau din centrele istorice, sunt destul de înguste, iar mașinile premium aveau nevoie de mult spațiu. Atunci inginerii nemțești s-au gândit că oglinda din partea pasagerului trebuie proiectată în așa fel ca aceasta să nu iasă dincolo de gabaritele caroseriei, iar șoferul să poată parca lateral, maxim aproape de peretele clădirilor.

În caz că strada avea trotuar, oglinda scurtă micșora probabilitatea de a fi atinsă întâmplător sau intenționat de un pieton care va trece pe lângă automobil. Această decizie le-a venit pe plac producătorilor auto, astfel încât au folosit-o până la sfârșitul anilor 1990, când oglinzile au început a fi acționate electric sau au primit un mecanizm special ce permitea strângerea manuală a acestora.