Rămâne BMW Seria 3 imposibil de învins?

Rămâne BMW Seria 3 imposibil de învins?

Literlamente vorbind, nu există perfecțiunea absolută, dar noul 320d (ajuns la cea de-a șasea generație a Seriei 3 – „F30”) intră în discuție ca un cartuș magic de fiecare dată când trebuie să recomanzi un sedan executive compact cu motorizare diesel. Indiferent de ce te interesează la o mașină, BMW-ul le bifează pe toate. Arătos? 320d. Economic? 320d. Mișto la condus? 320d. Spațios? 320d. Confortabil? 320d. Dar dacă interlocutorul tău te va lovi cu replica: „Dar, eu chiar nu vreau un BMW.”

Da, există oameni care nu pot accepta să îmbrace aceleași clișee consacrate când sunt puși în situațua de a-și lua o mașină nouă. Dar nici măcar aceștia nu au mână liberă să se cufunde într-un VW Phaeton V10 TDI la mâna a doua, ci trebuie să respecte anume reguli de bun-simț, mai ales dacă trebuie să se încadreze în tiparele unei flote. Din fericire, opțiunile există și nu sunt deloc de compromis. Avem și câteva reguli: să nu treacă de 35.000 €, să fie comparabile ca spațiu, economie și taxe.

O să începem treptat, cu ceva destul de apropiat de BMW, dar stilizat cu câteva linii de coupe: VW CC. Ajuns la cea de-a doua generație (deși e mai mult un facelift intensiv) Confort Coupe oferă o abordarea mult mai luxuriantă asupra Passatului, ridicând imaginea stilistică a mărcii germane, fără a uita de fiabilitatea consacrată. Este o interpretare de sedan a ecuației Golf/Scirocco. Chiar și în varianta 2.0 TDI 4Motion de 170 CP, tot se încadrează lejer în plafonul de 40.000 €.

Următorul este Range Rover Evoque. Fiind în prezent unul din cele mai dorite SUV-uri, cu o listă de așteptare ce se întinde pe un an întreg, acesta lasă frecvent percepția că va trebui să-ți amanetezi până și copiii pentru a avea o șansă reală la unu dintr-ăsta. Doar că mulți nu știu varianta eD4 cu tracțiune față și motorul diesel de 150 CP costă doar... 29.400 €. Și pentru banii ăștia primești și o gardă la sol generoasă, plus că la cum arată, nimeni nu va sesiza că este echiparea de bază.

Ultimul, dar nu cel din urmă, este un Citroen DS5. Dacă într-adevăr vrei ceva anti Seria 3, uite aici soluția. Cu o alură de monovolum, cel mai nou sedan/hatch al seriei DS folosește aceleași ingrediente – un 2.0 Hdi de 163 CP, tracțiune față și o platformă tehnică derivată din C4/308/3008 – și scoate cumva un rezultat uluitor. Mașina pe care o avem noi aici are ceva opționale, dar la cei 30.200 € cât cost una în echiparea de bază, intră fix în raza de acțiune a BMW-ului.

Evoque încă are aerul acela de noutate, deși începe să invadeze treptat parcările centrelor comerciale. Surprinzător de compact – cu o amprentă pe asfalt ce o depășește doar cu puțin pe cea a unui hatch – micul Range Rover reușește o tentă de agresiune vizuală fără a fi beligenrant. Iar barele din pastic gri și anvelopele c u profil înalt arată foarte bine pe o mașină mai înaltă decât o berlină convențională, așa că vei găsi un compromis de bun gust între asperitate și dimensiuni utile.

CC-ul în schimb, este mult mai germanic în filosofie. Un conglomerat de chestii care se întâmplă când niște tipi îmbrăcați în haine albe perfect căclate se apucă de măsurat până la cel mai mic detaliu, după care lucrează până obțin o splendoare delicată din formele dealtfel obișnuite. Se numește minimalismul alb, un design rece trecut printr-o atmosferă aproape mentolată. Și este foarte arătos, dar mult mai discret, fără show-ul lui DS5 și Evoque, și fără acea doză de sportivitate a Seriei 3.

În aceeași idee, Evoque are un interior ce se simte mai degrabă sculptat decât asamblat, cu o consolă centrală ce începe dintre scaune și se termină cu un touch-screen generos. Funcționează excepțional de bine în practică, și se folosește de linia înaltă a geamurilor pentru a face micul Range să se simtă masiv, măreț, impunător. Nu este o mașină bleagă precum CC-ul. Dar, din nou, dacă vrei cu adevărat să simți diferența, alege un DS5 – cu al să interior asimetric, ciudat, dar totuși funcțional.

Evoque, din păcate, este mult prea lent. Poate că e OK în oraș, unde te poți fâțâi cu surprinzător de precisa cutie manuală cu șase rapoarte, ce utilizează foarte bine cuplul de 420 Nm – identic cu al BMW-ului – dar odată ieșit pe un drum deschis, te vei lovi de cele 1625 Kg și cu o aerodinamică de bal abrupt, acul vitezometrului nu va ajunge prea sus oricum. Amortizarea este excelentă și cu suspensia clasică (variantele de top primesc amortizoare adaptive), iar tracțiunea 2WD este suficientă.

Chiar dacă este o confesiune dureroasă, 320d rămâne imperios și enervant de bun. Chair și cu jantele de 19” ce rulează pe anvelope run-flat, plutește cu o grație care îi face pe ceilalți producători să se înverzească de invidie. Controlul maselor este o altă minune a tehnicii, iar modul în care motorul urcă în turații și răspunde fără pic de lag te face să uiți că mergi cu un diesel. Se simte ca un GTI mai voluptuos și mai puțin avid de turații. Dinamic, Seria 3 dictează toate regulile jocului.

CC-ul este cel mai ușor de ignorat. Dacă vrei un sedan german care să nu fie BMW, cel mai bine te uiți în curtea rivalilor de la Audi și Mercedes. Evoque-ul este mult prea puturos în versiunea de 150 CP, chiar dacă șasiul 2WD este suficient de capabil, iar designul de supermodel merită fiecare bănuț. Și chiar dacă ai putea să înduri și să optezi pentru fabulosul DS5, calitatea amortizării îl aduce în aceeași postură cu Evoque-ul. Așa că, oricum ai da-o, nu rămâne decât 320d.

Un pic previzibil, nu? Noul BMW trebuie să facă față competiției venită din partea veșnicilor rivali germani de la Mercedes și Audi. În acest caz, C 200 CDI și A4 2.0 TDI. Și acum chiar face sens, pentru că valorile sunt comparabile până la punctul în care ți-ar fi imposibil să poți face o alegere fără a fi condus de un set de nevoi specifice. Toate trei sunt bine construite, poartă sigle dezirabile, dar Seria 3 reușește cumva să se remarce discret, păstrându-și poziția de lider în segment.