Află cum arătau și când au apărut strămoșii sistemului de navigație GPS pentru mașini!

În prima parte a  secolului trecut posibilitatea de a naviga pe traseele necunoscute fără utilizarea unor hărți masive de hârtie părea ceva de domeniul fantasticii! Confuzia pe marile magistrale ale lumii era la ordinea zilei!

Și totuși încă la începutul anilor 30 ai secolului trecut a fost inventat un echivalent primitiv al navigatoarelor moderne. Acesta se numea Iter Avto și se consideră primul asistent de navigare realizat vreodată! Sistemul consta dintr-un ecran amplasat la bordul mașinii ce avea în interior o hartă de dimensiuni mici rulată pe un cilindru. Pe măsura ce mașina se deplasa, harta se depăna pe alt cilindru, iar un ac de pe ecran arăta poziția exactă. Acestea erau realizate pe trasee determinate, spre exemplu Londra-Birmingham, fiecărui itinerar corespunzându-i o singură rolă. 

 Următoarea încercare de a  folosi un sistem de navigație a avut loc în 1964 în cadrul unui prototip de teste. Ford Aurora reprezenta mașina viitorului în viziunea constructorilor de atunci și folosea pe lângă navigator și alte particularități interesante, de genul unui sistem ce informa conducătorul de viteza maximă de circulație pe fiecare bandă și ceva de genul unui cruise control.

Prototipul sistemului, numit de către Ford ”indicator de poziție” nu oferea careva informații în ce privește direcția de deplasare, dar orienta automat un punct pe un ecran suprapus peste o hartă de hârtie în miniatură. Poziționarea avea loc prin calcularea de către mașină a locului exact de aflare la analizarea vitezei de deplasare și raportarea acesteia la dimensiunile hărții. 

Primul sistem de navigație disponibil comercial avea să fie lansat însă abia în 1981, fiind realizat de Honda. Numit Electro Gyro-Cator, acesta totuși nu era încă un GPS, deoarece tehnologia aceasta era încă folosită doar de către armată. Și acesta se baza pe calcularea locației luând în calcul trei variabile: punctul de plecare, direcția și viteza înregistrată, folosind ca bază o hartă.

Primul sistem de navigație digital se numea Etak Navigator a apărut  în 1985 și folosea hărți prestabilite care erau inscripționate în niște dischete. Pentru a parcurge orașul Los Angeles, spre exemplu, erau necesare tocmai patru dischete de acest fel.

Primul navigator ce se baza pe Sistemul Global de Poziționare GPS se consideră a fi introdus în 1995 de General Motors, numindu-se GuideStar. În premieră au fost incluse săgeți ce sugerau direcția ce trebuia urmată și distanța până la acest pas.

La începutul anilor 2000 a apărut sistemul GPS asemănător celui pe care îl folosim în zilele noastre. Acesta a fost introdus de compania Garmin, iar cel mai impresionant lucru este faptul că acesta era mobil, putând fi mutat dintr-o mașină în alta. Prețul acestuia era de 550 dolari SUA.

Povestirea se oprește aici, pentru că următorul pas în evoluția navigatoarelor îl reprezintă tehnologiile cu ecran tactil și telefoanele smart, care nu și-au găsit locul aici pentru că încă sunt actuale. Poate peste câțiva ani, situația va fi alta!